Banner
Banner
Partenerii nostri
Despre zeolit

Zeolitul este un mineral, un aluminosilicat, format cu milioane de ani in urma, din interactiunea dintre lava fierbinte emisa de catre vulcani si apa de mare. In lume sunt cunoscute zeci de tipuri de zeoliti, cu structuri si compozitii chimice diferite, dar in terapie s-a folosit pana acum unul singur, numit clinoptilolit. Clinoptilolitul se foloseste in toata lumea pentru uzul uman, ca supliment cunoscut de peste 20 de ani drept una dintre cele mai bune substante pentru purificarea si detoxifierea organismului.
Numele de zeolit a fost dat de catre mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt in 1756. Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecesti „zeo”= a fierbe si „lithios”= piatra, insemnand „piatra fierbinte”, datorita faptului ca zeolitii elibereaza apa daca sunt incalziti.

Zeolitii sunt caracterizati de o structura cubica in forma de fagure cu atomi de Al si Si inconjurati de 4 atomi de oxigen, cu cavitati largi sub forma de canale (intre 20-50 % din volumul unui zeolit este reprezentat de goluri), care pot ingloba Na, Ca sau alti cationi, molecule de apa si chiar mici molecule organice. Canalele sunt suficient de largi pentru a permite trecerea si a unor ioni cu raza ionica mai mica decat a acestora. Ei fac parte, alaturi de feldspati din grupa tectosilicatilor. Zeolitii au structuri mult mai deschise si mai putin dense decat alti silicati. Zeolitii sunt minerale rare incarcate negativ, proptietate unica in regnul mineral.

In natura, zeolitii s-au format prin depunerea cenusii vulcanice in lacuri cu apa sarata. Zeolitii naturali sunt reprezentati prin alumino silicati naturali de calciu, strontiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu si se gasesc in natura mai ales in cavitatile rocilor vulcanice unde s-au format prin contactul lavei cu apa marii. Ei pot fi translucizi, incolori, albi, colorati in nuante deschise, culoare datorata impuritatilor fin dispersate, in special oxizi si hidroxizi de fier si mangan. Au o duritate si densitate mica. Exista aproximativ 45 de zeoliti naturali ce formeaza la temperaturi joase medii geologice. Din punct de vedere economic, mai importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format prin alterarea granulelor fine ale depozitelor vulcanice de catre apa subterana. Zeolitii se pot forma de asemenea in sedimentele alcaline ale unor lacuri din desert, in soluri alcaline din desert, sedimente marine si rocile metamorfice la temperaturi joase.

Sursa: Wikipedia

Ce este dolomita?

Dolomita este un remediu universal, cu care se trateaza, deopotriva, solul, plantele, animalele si oamenii. Fiind o roca naturala foarte raspandita in Europa, traditia folosirii ei ca medicament se pierde in negura timpului, insa abia de curand cercetatorii au scos la lumina efectele sale benefice pentru intretinerea sanatatii.

Numele dolomitei vine de la un geolog francez, Deodat de Dolomieu, care a cercetat pentru prima oara aceasta roca sedimentara in Muntii Alpi, prin anul 1780. El a fost uimit de continutul extrem de ridicat de calciu si magneziu al acestei roci, care era folosita de pastorii italieni deopotriva pentru tra­tarea oamenilor si animalelor. Savantul francez a facut publice rezultatele studiilor sale despre piatra care, ulterior, avea sa-i poarte numele. Asa a inceput cariera de medicament a dolomitei.

Pentru prima oara, dolomita a atras atentia agrono­milor si zootehnistilor. Agronomii au observat ca plan­tele tratate cu dolomita absorb mai usor apa si nu­trientii din sol, sunt mai rezistente la boli si, in plus, au un continut mai ridicat de minerale si oligoelemen­te in fructele si semintele lor.

Medicii veterinari, la randul lor, au observat ca dolomita face adevarate minuni atunci cand este introdusa in hrana animalelor. Se pare ca exista o programare ancestrala la ierbivore si carni­vore, pentru a consuma aceasta roca. Ierbivorele tra­tate cu dolomita au un lapte cu 15% mai gras si intr-o cantitate mai mare, au mai putine boli digestive si ale oaselor. Cainii si pisicile care consuma acest mine­ral cresc mai repede, nu au probleme de tipul rahitis­mu­lui, ajung la dimen­siuni mai mari si au mai putine tulburari digestive.

Chiar si solurile se vindeca atunci cand le este administrata dolomita. Aplicata in zonele acide, puternic poluate cu pesticide sau saracite de agri­cultura irationala, dolomita imbunatateste rapid structura solului si ajuta la instalarea rapida a plantelor care refac fertilitatea pamanturilor.

Desi foarte simpla in aparenta, dolomita este o colectie de mine­rale extrem de utile organismului uman. Exista zeci de tipuri de do­lomita, in functie de zona de pro­venienta.

Sursa: Wikipedia